Editura Prouniversitaria, 2019, 246 pagini.
Adina-Brîndușa BACIU
Despre autor:
Adina-Brîndușa BACIU (născută în 19 octombrie 1969) este cercetător științific la Institutul de Antropologie ,,Fr. I. Rainer” al Academiei Române, București, și Coordonator al Departamentului de Antropologie Biomedicala a Institutului de Antropologie „Fr. I. Rainer” al Academiei Romane din cadrul acestui institut.
A scris numeroase lucrări în domeniul antropologiei, psihologiei și alte domenii.
Despre carte:
Cartea Adicția digitală – boală a societății postmoderne este o operă care abordează direct, fără perdea, o problemă stringentă a prezentului.
Autoarea analizează una dintre cele mai parșive dependențe pe care le suferă din ce în ce mai mulți oameni – adicția digitală, care, fără a produce schimbări la nivel molecular, cum este adicția de substanțe psihoactive, produce anumite efecte negative la nivelul creierului uman. Nu știm, însă, dacă aceste consecințe sunt ori nu reversibile.
Lucrarea este actuală, documentată, echilibrată și foarte utilă din perspectivă socială, politică sau morală, întrucât se ocupă, în egală măsură, de aspectele practice preventive și de cele curative ale adicției digitale.
Autoarea manifestă atât competență, cât și curaj, învederând cititorului toate laturile acestui fenomen social de amploare, cu efecte grave asupra generației viitoare, dar nu uită să tragă semnale serioase de alarmă și să propună soluții.
Structurată în 7 capitole, cartea are un fir narativ logic și o succesiune de subiecte, așezate firesc, oferindu-i cititorului posibilitatea de a accesa facil și interesat universul complex de idei al autoarei.
Astfel, în capitolele 1-6, lucrarea tratează:
- Tehnologia digitală – fața nevăzută;
- Dependența de computer și/sau smartphone – de la alinare la alienare;
- Dependența de Internet – evadare periculoasă din realitate în lumea virtuală;
- Dependența de jocuri video – joc sau maladie?
- Dependența de mediile de socializare – între comunicare și pierdere de timp;
- Prevenția dependenței digitale – posibilă sau doar o fata morgana?
În capitolul 7, cu titlul În loc de concluzii, autoarea rafinează conținutul lucrării și prezintă sinteza opiniilor sale cu privire la fenomenul adicției digitale. Aceasta se exprimă ferm în sensul că atât timp cât există echilibru și măsură în ceea ce numim progres, nu vor exista efecte negative, dar în lipsa acestora pericolele sunt mari.
În scopul stârnirii interesului dumneavoastră, redăm un citat care subliniază foarte bine ideile autoarei: „Sunt mulțumită că pot să fiu informată în orice moment despre părinți și despre cei dragi mie și că pot să transmit rapid un mesaj, o informație, o schimbare de ultim moment al programului. Cu toate acestea, rămân la convingerea că plăcerea de a citi o carte, de a atinge coperta, de a simți mirosul hârtiei tipărite nu se compară cu manipularea tastaturii. Bucuria de a-mi privi semenii direct în ochi, față în față, de a le auzi glasul și de a le privi gesturile, mimica feței în timp ce vorbesc, de a citi în ochii și în gesturile lor, în mișcarea corpului, ceea ce nu vor sau nu pot să spună într-un anumit moment, de a le simți mirosul, pielea, atingerea nu poate fi înlocuită cu nicio convorbire pe WhatsApp sau telefonică sau prin mesaje sau prin oricare metodă digitală oricare ar fi ea. Și mai mult decât atât, dincolo de recunoașterea unei invenții epocale, care practic a schimbat lumea cred că prezentarea cu sinceritate a efectelor negative, de multe ori distrugătoare, trebuie să constituie o prioritate, pentru a determina omenirea să înțeleagă pericolul spre care se îndreaptă, dacă nu va avea discernământ și nu-și va folosi inteligența să găsească un echilibru în folosirea acestei tehnologii”.
