Despre carte:
Cartea SCURTĂ ISTORIE A TIMPULUI – DE LA BIG BANG LA GĂRILE NEGRE este o operă care reușește să răspundă într-un mod genial unor întrebări simple, dar grele și esențiale, care stau pe buzele tuturor, cu privire la care puțini au curajul să o facă. Iar dintre cei care se încumetă să răspundă la ele, foarte puțini au cunoașterea necesară formulării unor răspunsuri. Unul dintre cei aleși este nimeni altul decât autorul acestei minunate cărți.
Întrebările fundamentale azvârlite în malaxorul științific sunt: De unde vine universul? și Va ajunge universul la un sfârșit și, dacă da, cum?
Prin ceea ce a așezat pe hârtie, spre neuitare, Hawking a dorit și a reușit să răspundă în egală măsură savanților și celor curioși, dar fără educație științifică, într-o exprimare comună accesibilă, astfel rezultatele obținute de cunoașterea avansată să poată sta la dispoziția celor mulți.
Structurată în părți (subdiviziuni), cartea are un fir narativ logic și o succesiune de subiecte, așezate firesc, oferindu-i cititorului posibilitatea de a accesa facil și interesat mesajul de bază al autorului.
Astfel, în cadrul capitolelor 1-10, lucrarea tratează:
- Imaginea noastră despre univers;
- Universul în expansiune;
- Principiul de incertitudine;
- Particulele elementare ale forțelor naturii
- Găurile negre;
- Găurile negre nu sunt atât de negre;
- Originea și soarta universului;
- Sensul timpului;
- Unificarea fizicii
Lecturând paginile cărții – aproximativ 200 –, deși ele par puține constați de îndată că sunt dense, pline de miez hrănitor din punct de vedere intelectual. Fără a-l ignora total pe infinitul mic (subatomic), englezul sclipitor acordă preferință de tratament infinitului mare, stelelor și universului la scară mare.
Ultima subdiviziune a cărții este rezervată Concluziilor, unde genialul fizician sintetizează tezele sale, încercând să răspundă la anumite întrebări și să închidă o parte a chestiunilor analizate.
Tot aici, Hawking deschide noi fronturi de luptă științifică, întrucât, în stilul său inconfundabil, lansează către lumea specialiștilor noi provocări, încheind excepționala operă cu următoarele cuvinte: ”dacă descoperim într-adevăr o teorie completă, ea ar trebui să fie înțeleasă, cu timpul, în principiu de oricine, nu numai de câțiva oameni de știință. Atunci noi toți: filozofi, oameni de știință și oameni obișnuiți, ar trebui să putem lua parte la discutarea problemei: de ce existăm noi și universul. Dacă găsim răspuns la această întrebare, el ar reprezenta triumful final al rațiunii umane – pentru că atunci am cunoaște gândirea lui Dumnezeu”.
.
